Cabinet psihoterapie Brasov, psihoterapia isteriei

Psihoterapia Isteriei
1. Atitudine terapeutica:
Luare in serios a pacientului in cautarile sale si a suferintei sale ascunse si in a ramane la sine insusi.
2. Setting, cadru si structura:
Prescriptii clare inca din capul locului:
- Contract terapeutic clar: reglementarea duratei sedintelor, amanarea lor (daca este posibil, ca sa fie platite), sedinte suplimentare, apelare telefonica si ce anume se poate discuta (acest punct ajunge in discutie de obicei pe parcursul terapiei daca apare o astfel de situatie). Onorariul pentru sedintele contramandate in ultimul moment.
- Sprijin pentru structura: atragerea atentiei asupra sfarsitului sedintei cu cinci minute inainte de final, daca pacientul nu o poate face singur.
- Se va conveni ca nemultumirile sa fie spuse, impartasite, discutate impreuna. Faciliteaza faptul ca pe viitor acest lucru sa fie si facut.
- Daca suna rudele: cum ca ei isi discuta problemele cu un alt terapeut; nu vor fi preluati partenerii in terapie atata vreme cat istericul este in terapie.
- Daca istericii aduc daruri: refuzarea acestora pe viitor.
3. Stilul terapeutic:
Conducere clara, mentinerea cu fermitate a liniei terapeutice de a se lua reciproc in serios.
„Eu te pot lua pe tine in serios, si si pe mine si ceea ce facem noi impreuna.”prin atitudine obiectiva si intalnire el se poate centra.
Importante sunt urmatoarele elemente:
- Intampinare clara si precisa; a clarifica, a explica.
- Mod serios de a vrea sa intelegem si sa-i vedem durerea.
-
psihoterapia-isteriei
Noi insine ca terapeuti avem tendinta sa ne raportam autentic, obiectiv si deschis.
4. Prelucrarea problemelor actuale:
Conflicte, tensiuni, nesiguranta, delimitarea granitelor, urmarea sentimentelor de constrangere, privirea si observarea spaimelor, a temerilor, formarea de pareri.
5. Includerea cadrului social:
Scop: reducerea succesului si a efectului activismului, a-l conduce inapoi la sine. A-i sustrage publicul, a-l scoate din activism.
Intrebare: De unde isi ia el publicul ? Prin ce anume ii sustine preajma sa patologia ? Unde sunt eu insami un public pentru el ? (de ex. in vorbirea triviala).
6. Suportarea a ceea ce este neplacut:
A invata: Ceea ce este neplacut nu trebuie sa fie si gresit. Cand in discutie se ivesc sentimente neplacute (de ex. Sentiment de constrangere, neliniste, etc.)
Intrebam: „Puteti suporta sentimentul pentru un moment ?”
Exersarea lui a fi singur – a invata sa suporte, antrenament!
Exersarea linistii: sa invete sa stea linistit cinci minute. Sa-i trezim interesul:”Ar fi interesant de vazut cate minute puteti face acest lucru”
Scop:
a). A iesi din orientarea strict psihica (reactii de coping), de a se orienta doar dupa ceea ce este placut deoarece aceasta nu reprezinta un temei suficient pentru actiune.
b) + exercitiu pregatitor pentru confruntarea cu durerea.
c) + despovararea situationala: a estompa (a face mai putin acute) situatiile actuale neplacute si care-l impovareaza (de ex. Discutia cu partenerul, situatii profesionale, etc.)
7. Analiza nemultumirilor:
Nemultumirile si sentimentele de gol apar ca simptome ale golului interior si a lipsei de relatie.
- Sa observam si sa abordam nemultumirile: Cum s-a ajuns la aceasta ? Cum ar putea face altfel acest lucru ?
Explicare: El trebuie sa fie nemultumit deoarece el insusi nu apare in prim plan in viata sa. Pentru ca nu traieste ceea ce-i este propriu. Sa cautam impreuna cu el cum ar putea sa fie si sa reflectam ce ar putea el schimba, ce ar putea aduce la viata, de a-si orienta viata dupa aceasta si de a actiona in consecinta.
- Sa lase sa resimta (sa traiasca) comportamentul nesatisfacator:”Cum va simtiti in acest caz ?” astfel incat nemultumirea sa fie resimtita ca sentiment.
- Pozitiv: sa constientizeze eventualele multumiri: „Cand sunt de fapt multumit de mine ?” ii permite sa se linisteasca, sa nu se simta parasit de sine insusi, dezamagirea devine mai difuza, asteptarile imature se reduc. – Va fi stimulata formarea propriului centru.
- Strategii de a o scoate la capat (de a razbi): Intrarea in relatie (contact, legatura) cu sine insusi; stimularea perceptiei de sine (trecere spre punctul urmator): A fi partizan cu sine (a fi de partea sa si a nu se mai lasa in incurcatura).
Aprofundare terapiei (dupa aprox. 10-20 sedinte)
8. Inducerea imaginii de sine / a autoaprecierii:
Intrebarea de fond ?: „Ce crezi tu despre tine ? – Si despre ceea ce ai de facut ?”
Scop: Inducerea valorii proprii prin intermediul perceptiei de sine. „Ce cred de fapt eu insumi despre asta ? Cum ma simt, cum imi merge, cu asta ?” De a se uita cu seriozitate la sine, de a lua atitudine vizavi de sine conform aprecierii a ceea ce este problematic, in loc de a trece sistematic cu vederea sau a nega, si de a se raporta la ceea ce este problematic.
9. Prelucrarea fenomenologica mai profunda a problematicii:
– se realizeaza prin prelucrarea traumatizarilor / dramatizarilor.
Ceea ce genereaza presiune si stramtorare, ceea ce declanseaza afect si reactii de coping, conflicte, anxietati sociale, suprasolicitari.
– a analiza in baza continutului fenomenului. Acum vor fi chestionate si adaugate emotiile.
Intrebari: ce produce sentimentul neplacut ? Ce imi lipseste in acest caz ? Se naste un sentiment pentru aceasta ? Vedeti locul in care sistematic va lasati in incurcatura ? Vedeti ce anume faceti cu dumneavoastra insiva ? – de ce anume fac acest lucru ?
Prelucrarea durerii profunde cu ajutorul AEP.
Atentie: sa nu se inceapa prea devreme prelucrarea durerii profunde. Pacientul trebuie sa fie pregatit: despovarat de ceea ce este actual, acut, exersare si culegere de experiente in actual inainte de a se putea prelucra marea durere.
10. Abordarea biografica:
Care este istoricul faptului meu de a fi parasit, lezat, apasat ?
Tema principala: Fundalul istoriei de viata. Istoria devenirii si evidentierea planurilor de viata (chiar induse de parinti, educatori, profesori).
Nici un comentariu
Comenteaza