Despre intimitate, plăcere şi supunere

,,Te vad…şi undeva în trupul meu ceva începe să vibreze. Te doresc, dar nu într-atât de mult încât să renunţ la mine. Nu vreau să-mi iei nimic, vreau doar să primesc nenumărate senzaţii şi să ajung pe culmea plăcerii fără ca tu să ştii. Dar pentru asta nu îmi cere să uit de mine. Bucură-te că mă iubeşti.”

Femeia

•           Femeia doreşte să simtă. E ceea ce odefineşte şi îi măsoară succesul. Doreşte să se ridice la nivelul aşteptărilor sexuale ale partenerului şi pentru aceasta caută plăcerea. Însă atunci când aceasta nu apare, se simte vinovată şi pentru a demonstra partenerului că se potriveşte cu ea mai bine ca oricine compensează cu  orgasm perfect minat.

Femeile nu minează orgasmul pentru că ar fi mincinoase, ci pentru că există o nesiguranţă faţă de partener sau pentru că nu doreşte ca acesta să considere absenţa orgasmului ei o incompetenţă a sa.

•          Wilhelm Stekel menţionează că ,,nu există femeie insensibilă, ci o inhibiţie oarecare împiedică orgasmul”. Femeia pentru a atinge plăcerea supremă trebuie să înveţe să piardă controlul, să-şi şteargă limitele, să renunţe la putere şi să se lase posedată.
• Absenţa orgasmului (anorgasmia) poate fi determinată de o fixaţie la zona erogenă clitoridiană, fixaţie care se produce prin masturbare. Astfel femeia nu se poate maturiza sexual, rămânând cantonată în propria sexualitate infantilă. Ceea ce este necesar de realizat în acest caz ţine de deplasarea libidoului femeii în zona erogenă genitală. Fixarea plăcerii se poate realiza şi pe o anumită persoană. Femeile care nu pot uita un bărbat sunt acelea care au trăit în braţele acestuia cea mai puternică plăcere. Astfel ele rămân blocate în acea plăcere şi nu o mai pot obţine decât cu acel bărbat.
•         Bipolaritatea psihogenezei orgasmului constă în simpla idee de a domina sau de a se lăsa dominată. De aceea, cele care nu îşi dau voie să se dăruiască înseamnă că doresc să domine şi le este teamă că vor pierde prin abandon o parte din ele. Pe de altă parte, există femei care nu pot obţine orgasmul decât cu bărbaţi pe care le îi consideră mai puternici.
•         Există şi teama de orgasm. Teamă generată de inhibiţiile din copilărie care determină sentimentul de vinovăţie care nu o lasă pe femeie să trăiască liber. Îşi
  spune mereu: ,,Tu nu meriţi!” Această teamă de orgasm mai este determinată şi de sentimentul de posesiune, fixarea într-un anumit stadiu de dezvoltare, de ideea că
  dacă ar simţi bucuria supremă ar pierde tot ce ar avea înainte. Femeia nu poate să facă acest schimb. Să se ofere cu totul pentru a obţine ceva pe care ea îl consideră relativ nesigur, slab. Acest aspect este valabil si pentru femeile care ascund orgasmul de partenerul lor.
•         Femeia, spre deosebire de bărbat, trebuie să înveţe orgasmul, mai ales din punct de vedere cognitiv şi corporal. Ea trebuie să ajungă mai întâi să se cunoască din punct de vedere corporal şi erogen, ca mai apoi să reuşească să trăiască fiecare senzaţie care vine atât din
  interior cât şi in exterior. Femeia are nevoie să convieţuiască cu orgasmul său şi să găsească echilibrul între dominare şi supunere. Ea trebuie să înveţe să îl ceară aşa cum simte şi să nu se sperie de provocarea ce vine odată cu el.
•         Atunci când anorgasmia are doar cauze psihologice, ca cele explicate mai sus, şi mai puţin cauze somatice (care ţin de factor externi şi interni ce împiedică organismul femeii să se dezvolte normal pentru viaţa sexuală), cea mai recomandată abordare este psihoterapia. În cadrul psihoterapiei se pot stabili care sunt cauzele anorgasmiei pentru a putea mai apoi stabili direcţia de urmat: terapie de cuplu sau individuală. În cadrul şedinţelor de psihoterapie abordarea poate să fie de tip cognitivcomportamental, de tip existenţial, psihanalitic sau orice altă abordare psihoterapeutică.
•           Psihoterapeutul alege împreună cu clientul abordarea cea mai potrivită, însă majoritatea se axează pe schimbarea comportamentului sexual prin identificarea blocajelor şi depăşirea gândurilor disfuncţionale, învăţarea şi acceptarea propriei sexualităţi, comunicare sinceră cu partenerul şi crearea intimităţii proprii şi în doi.