Eu, Tu, Noi – Intimitate

Intimitate in relatie

1. ,,Emotiile, pe care n-am crezut că o sa le simt, vibreaza acum în mine si luneca pe pielea si sufletul meu asemenea unui rau ce slefuieste pietrele. Îmi place că raman a nimanui când sunt cu tine. Nu trebuie sa împart gandul, emotia sau timpul. Parca abandonez o parte din haina mea cea veche si ma transform… În ce, în cine? Cand te iubesc nu mai stiu cine sunt. Parca sunt TU, dar ale mele sunt mainile care iti mangaie trupul si te trezeste dimineata. Insa infinita bucurie care ma copleseste, dar ma si ridica, o regasesc ascunsa doar in ascunsa doar in acel ,,NOI.”      Eul Indragostit

De putine ori cand intram în relatie ne punem problema celuilalt. Nu ne întrebam ce asteapta celalalt, care e valoarea pentru care intra în relatie. Daca nu facem aceasta, atunci avem unilateralitate. Nu se poate vorbi nici macar de ceva comun. De altfel, acest ,,NOI” (sau cand se ajunge ,,noi”) implica deja existenta cel putin a unei valori sau pseudo-valori.

Fiecare din noi, barbat sau femeie, se implica sau intra intr-o relatie  cu anumite valori si asteptari, mai mult sau mai putin constientizate. Cand exista doar erotism, fara nimic in spate, totul se risipeste in 2 – 3 ani, tocmai pentru ca nu exista baza de sustinere si/sau valori longitudinale.

Pe de alta parte cand intram intr-o relatie, intram cu oarecare temeri. La barbati este primordiala teama de a pierde libertatea sau de a fi parasit cu lipsa dragostei, iar la femei, teama de a fi ranite si devalorizate si teama de a fi parasite. Comun barbatilor si femeilor: teama ca relatia le-ar putea rapi ceva! Ceea ce e real: o relatie ofera, dar si rapeste!

Intr-adevar, nu mai suntem aceeasi ca inainte de relatie. EU si TU il are integrat pe acest NOI. Relatia trebuie sa ofere aparare, spatiu suficient ca sa pot respire, stabilitate, suport. Teama apare din perceptia si tendinta simbiotica (care apare la inceputul relatiei) cand EU se confunda cu NOI.

Exemplu: Noi nu mergem la restaurantul X, preferam restaurantul Y.

Cand nu exista o valoare a propriei persoane, persoana traind, ,,sacrificandu-se”  pentru celalalt, nu exista o relatie, decat daca si partenerul se afla pe aceeasi pozitie. Atunci vorbim de relatie simbiotica si totul poate decurge sub acest ,,NOI” patologic continuu, pana cand unul din ei iese din acest Noi si se reidentifica cu Eu.

Relatia de cuplu nu trebuie sa duca la atrofiere. Nu trebuie sa interzicem celuilalt sa fie el insusi, pentru ca ne interzicem noua tocmai ceea ce ne-a atras initial la celalalt. Sentimentul ca ne putem dezvolta in relatie este esential.

Daca simtim ca putem sa fim aici şi acum, rezultanta va fi fidelitate, onestitate, organizarea vieţii cotidiene. Dacă partenerii au acest sentiment fiecare, atunci au interesul să păstreze. Altfel apare frica de a le pierde. Concluzia: dacă se angajează ambii în joc, vor resimţi reciproc onestitatea şi fidelitatea celuilalt.

Atunci cand ne dorim sa fim in relatie, ne raportam permanent unul la altul prin alocarea de timp si prin apropiere. Atentie: ne raportam, nu ne identificam! Aceasta dorinta de a fi in relatie se realizeaza prin cultivarea unei cât mai mari apropieri şi faptul de a ne lasa să putem să resimtim acestă apropiere. Să găsim valorile comune. Sa comunicam cum ne dorim este cel mai potrivit.

In crearea intimitatii in relatia de cuplu intra si ,,conditia” de a avea voie sa fiu eu insumi. Acest aspect presupune acordarea atentie, luarea in considerare, dar si apreciarea de catre celalalt a valorii mele. Din acest lucru rezulta respectul pentru ceea ce este propriu fiecaruia. Se subliniază astfel interesul pentru ceea ce ne deosebeste si faptul de a te bucura de natura, felul de a fi a celuilalt. Se ajunge astfel la cultivarea intimitatii comune (ce aveam noi doi) cu respectarea intimitatii celuilalt, cu recunoasterea comportamentului si aptitudinilor fiecaruia.

Prin legea firii se ajunge la obisnuinta. Impotriva acestei obisnuinte se va contrapune culivarea valorilor proprii: fiecare isi acorda o anumita ,,distanta” pentru a permite trairea a ceea ce e propriu (acordarea de spatiu propriu). Aceasta etapa nu presupune scindarea relatiei. Dimpotriva, lasandu-l pe celalalt sa-si traiasca ceea ce e pentru el, acesta duce in cuplu revigorarea, energie proaspata, experienta si incredere in el si in relatie.

Exemplu: Ei ii place sa faca cumparaturi vineri seara. Lui sa mearga la meci. Este in legea firii ca el sa mearga cu ea, dar el nu suporta. Atunci e necesara distantarea: li se permite ca el sa mearga la meci si ea la mall, iar cand vor veni in cuplu, relatia va fi alimentata cu satisfacerea pe care o are fiecare.

Intimitate

Gradul de libertate este benefic în cuplu. Starea proprie de bine în relatie vine cand celuilalt îi este bine. Insa, atentie, a nu confunda, libertinajul sau ,,sa faca ce vrea” cu a-l lasa pe celalalt sa traiasca ceea ce e pentru el. Exista o limita proprie a fiecaruia a ceea ce poate respecta din particularitatile celuilalt.

Exemplu: Pot respecta, intelege si permite ca cel de langa mine sa plece la meci in fiecare joi, desi nu imi place. Insa stiu ca acest aspect ii este benefic sanatatii si sanatatea este importanta pentru el si pentru mine.

Putem respecta in cuplu un lucru chiar daca nu ne place, insa existe riscul de a face acest lucru pana cand se pierde valoarea. De cele mai multe ori in cuplu, si nu numai, se accepta acolo unde se vede o valoare. Unde nu se vede ceva valoros, nu se poate respecta. Daca nu se recunoaste acest aspect, se poate ajunge la minciuna care va dauna ulterior relatiei.

Asadar pentru reusi sa se obtina o intimitate sanatoasa este nevoie de cel putin o valoare cu care celalalt sa intre, sa o identifice de la relatia cu celalalt. Este important ca relatia sa permita celuilalt sa fie, sa se dezvolte asa cum poate, in ritmul sau. Dorinta de a trai in relatie implica fireasca si necesara raportare la celalalt, in care clarific cine sunt, cine este cel de langa mine, si ca pot sa fiu eu insumi, respectat si apreciat.

Intimitatea proprie si de cuplu este o provocare pentru relatie, mai ales cand in prezent in mass-media se promoveaza relatii de tip simbiotic. Insa daca dorim sa crestem sanatos si frumos impreuna este important sa stim ca NOI  nu inseamna EU si ca intimitatea proprie castigata in cuplu mobileaza intimitatea din cadrul relatiei. Iar la final ar fi frumos sa ajungem la ceea ce spune Frankl: : ,,A iubi este un a spune DA unui om asa cum este el si a-i spune TU orientandu-te spre el ca persoana.’’