Jurnal de psiholog in lumea copiilor

Bun venit în lumea celor mici! În lumea celor în care putem să ne ,,prefacem” că suntem astronauţi şi că mătura este o navă spaţială.

Aici este locul în care praful de stele există şi este fermecat. Aici e lumea mea! Printre culori, desene şi poveşti vindecătoare. Pentru că încă mai cred în poveşti şi-n vise şi copilărie. Poate că acesta este unul din motivele pentru care am ales să lucrez cu copiii.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, ei m-au ales pe mine! Şi mai cred că este minunat ceea ce fac pentru că alături de ei reuşesc să ,,fur” copilăriei zâmbetele şi bucura jocului.

Dincolo de culori şi poveşti se ascund câteva ore de muncă şi pregătire şi aceasta pentru o singură întâlnire cu un copil. Dar sunt răscumpărate înzecit pentru că de fiecare dată câştig o lecţie de viaţă, de spontaneitate, de iubire şi de perseverenţă.

În lume aceasta nu ai voie să fii serios. Fiecare joc are regulile şi legea lui. Vai şi amar de cel care încearcă să trişeze. Treburile de adulţi le împachetăm în culori şi desene, iar problemele le transformăm în fluturi. Aşa ştim mereu că vor zbura departe. Măsurăm timpul în zâmbete şi fiecare obiect se preface într-o poveste doar clipind din ochi.

Aceasta este o lume pe care puţini o înţeleg, mulţi nici nu se străduiesc s-o facă. Ca să intri în ea vei avea de dat un examen greu. Un examen de autenticitate şi emoţie. Trebuie să ştii să visezi mereu la mai bine.

Uneori adulţii clatină acest univers enigmatic cu pesimismul şi lipsa lor de empatie şi de răbdare. Iar atunci micuţii noştri galactici blochează orice cale de acces.

Ca să pot pătrunde în universul lor, adesea blocat, singurele mele instrumente magice sunt emoţiile, creioanele, poveştile şi creativitatea. Şi uite aşa, cu puţină răbdare, micii mei prieteni mă lasă întotdeauna să descifrez codul de acces şi să descopăr cele mai frumoase lumi. Restul este magia dintre noi!

Este o adevărată provocare să lucrezi cu ei. Trebuie să fii mereu creativ, natural, să ştii să iei jocul în serios, dar nu prea serios, să ştii să te prefaci, dar să rămâi tot tu. Cine a spus că e uşor să fii copil?

Dar tu, adultule, când a fost ultima dată când ţi-ai dat voie să fii copil cu micuţul tău?